hom meid

hom meid

miercuri, 5 octombrie 2011

Punct .

Din motive personale, momentan am decis să închei socotelile cu acest blog, loc în care am aşternut câteva gânduri şi rânduri, mai mult sau mai puţin inspirate ... care poate au supărat pe unii, iar pe alţii posibil să-i fi amuzat.
Cum 2011 a fost (şi încă mai e) un an excepţional pentru vie şi  vin (probabil cel mai bun din ultimii 11 ani), la fel poate fi considerat şi un an foarte roditor pentru blogosfera şi prietenii acestei licori fermecate.
La vinuri cât mai bune şi ... "in vino veritas" !

miercuri, 7 septembrie 2011

Preţuri la Rieslingul german

      Urmărind şi comentând un post de pe blogul lui Ciprian, am scanat câteva informaţii (din maldărul de hârtii, numit cam pretenţios arhivă personală) legate de preţurile vinurilor din soiul Riesling de Rhin, practicate în Germania.
- scan 1 :

     În partea de sus sunt scanate două vinuri comercializate în hypermarketul Ratio: cel mai ieftin la 1,79 eu provine din Rheinhessen, un spatlese promovat (dar nu şi produs) de Peter Mertes (cea mai mare companie de vinuri din Europa, la capitolul vânzari) şi un qualitatswein de la Johannisberger la 9,99 eu.
     Probabil unii ar fi un pic intrigaţi de diferenţa de preţ, mai ales că, "ieftinitura" e la două clase calitative diferenţă (conform clasificării germane) peste celălalt. Opt euro şi 20 de cenţi e avantajul lui Johannisberger de a fi membru VDP, adică asociaţia producătorilor de elită din Germania (ce numără cu puţin peste 200 de membri); raportată la ţara noastră ar fi un fel de cartel compus din 5-6 producători gen Davino.
     Personal nu cred că doar cei din VDP fac cele mai bune vinuri nemţeşti, la fel cum nici "daviniştii" nu sunt cireaşa de pe tortul calitaţii româneşti ... dar asta e altă mâncare de peşte (fără mujdei, evident).
     A doua jumătate de pagină scanată e un tabel din revista Weinwirtschaft cu valorile înregistrate la vin în martie 2011 (perioada în care trendul e crescător, înainte de lansarea vinurilor din 2010). Tabelul redă preţurile practicate pe zone, pe soiuri şi pe trepte calitative, de către producătorii ce compun piaţa vinului.
     Preţul vinului afişat e în euro pentru un hectolitru; ca şi exemplu: valoarea cea mai ridicată la riesling o au vinurile din regiunea Mosel, unde un spatlese e la 150-160 eu/hl, adică imensa sumă de 1,5-1,6 euro pentru un litru.
      Conectănd cele două parţi scanate, aflăm cum de Ratio are un spatlese la 1,79 eu : după tabel producătorul din zona Rheinhessen îl dă cu 0,75 eu/sticla (1 eu/l), îmbutelierea, dopul şi eticheta nu depăşesc 0,34 euro, la final săracul retailer bagă şi el în buzunar 0,70 eu/sticlă. 
Un bişniţ bun ar spune neamţu ... foarte slab ar scrâşni vreun expert în vinuri din România.
- scan 2 şi 3 :

     Patru pagini dintr-o listă de preţuri pentru 2011, aparţinând unui producător din zona Mosel-Saar-Ruwer, cu multe vinuri medaliate şi cu o istorie de aproape 300 de ani. Pe lângă anul, locaţia parcelei, treapta de calitate şi preţul, mai sunt precizate aciditatea, restul de zahăr, volumul şi câteva caracteristici; de menţionat că la 12 sticle comandate, transportul costă 6 euro în toată Germania, iar la 36 costul e 0.
     La importatorii din Ro situaţia e oarecum diferită, cu cât vinul e mai inferior, cu atât profitul e mai mare, excepţia (bună) fiind Good Point la magazine şi Ginger la restaurante.
     De producători nici nu ar merita amintit; mi se pare exagerat să ceri 60 şi ceva de lei pentru un riesling de la Nachbil sau mai nou Lacerta : peste 40 de lei/sticla, provenită de la o vie recent plantată.
     Deh ... zicala aia (din folclor, ca şi piesa lui jay-z cu fetele de la Căpâlna) : nu e geniu ăla care cere, dar nici deştept ăla care dă ! :)

duminică, 4 septembrie 2011

Soiuri mai puţin cunoscute

Ca şi un update la postarea cu tămâioasa neagră, inserez câteva poze făcute de mr. Stefanovic, inginer la staţiunea horticolă din Negotin şi cultivator de viţă de vie în  Smedovac, o mică localitate în cea mai importantă zonă viticolă a Serbiei :  Negotinska krajina.
1. ciorchinii de la două clone diferite din soiul tămâioasă neagră  :
2. tămâioasă galbenă :
3. tămâioasă roşie :
4. tămăioasă albă :
5. zacinak, un soi tinctorial ce dă vinuri foarte intens colorate (datorită conţinutului ridicat de antociani în pieliţă şi în miez), folosit mai ales pentru cupajare :
6. bagrina (băgrină), un soi pe care sârbii îl consideră de provenienţă românească, fiind (ca şi culoare) asemanător cu traminerul roz sau cu steinschiller.


luni, 29 august 2011

Tămâioasă neagră






      În diverse comentarii şi postări am mai pomenit de soiul ăsta, un soi care m-a cucerit si mi-a dat un imbold să încerc cultivarea lui pe propria-mi "moşie".
     Tămâioasa neagră sau crna tamianika (în limba sârbă) este o varietate de muscat, foarte rar cultivată în Europa, la fel ca şi muscatul krokan (varietate albă), care mai poate fi întălnit şi degustat doar la Pearl Island, o insulă situată pe râul Tisa, porţiunea care străbate Serbia.
     Ambele varietăţi au supravieţuit datorită pasiunii lui Tito (preşedintele fostei R.S.F. Yugoslavia) pentru vinurile dulci şi pentru stilul de viaţă hedonist. Pasiune atât de mare, încât tătucul comunismului yugoslav hotărăşte înfiinţarea unei şcoli de horticultură la Negotin (capitala românilor din Valea Timocului), axată doar pe cercetarea tămâioasei negre. De altfel e şi singurul loc unde se mai cultivă şi vinifică acest soi.
      Personal l-am încercat prima oară la un festival mic de vinuri, în compania producătorului Panici Zeljko (se citeşte Jelco, cel din fotografia nr.4) un tip simpatic şi comunicativ, cu mamă de naţionalitate vlahă (cum li se mai spune românilor de cealaltă parte a Dunării).
      Vinul este dulce, de desert, cu o tărie alcoolică de 16% vol. naturală, fără adaos de must, mistel sau distilat, bine integrată în corpul vinului. Parfumul este extraordinar, efectiv inundă camera după desfacerea sticlei, o combinaţie de tămâie, flori de lemn dulce, extract de mirt şi aroma de muscat. Gustul şi postgustul este pe măsura nasului, o avalanşă de senzaţii gustative greu de descris, dar uşor de înţeles din perspectiva  foştilor preşedinţi hedonişti.
      În a patra fotografie, destul de ştearsă (aparţinând aceluiaşi domn Panici) se distinge un ciorchine din acest soi, cu boabe rare (deşi nu sunt meiate sau mărgeluite) cu pedunculul şi ramificaţiile roşiatice spre vineţiu, diferit de Rara (Băbeasca) Neagră de la noi, cu care aş fi fost tentat să îl compar. Producţia este foarte mică (deşi este un soi autofertil), undeva între 2 şi 3 tone la hectar, fapt pentru care, cred eu, nu s-a răspândit în cultură. Conţinutul pieliţei în substanţe colorante este redus, culoarea vinului bate spre roşu deschis cu nuanţe cărămizii.
    Eticheta e simplă şi sugestivă, cădelniţa folosită la Liturghie te duce cu gândul la parfumul şi mireasma din vin, cât şi la frumuseţea actului de cult sau şi mai departe ... la darurile aduse Pruncului, de către magi in Betleem : "aur, smirnă si tămaie".
     Pe lângă alte vinuri degustate de la acest producător, s-a strecurat şi o răchie (rakija sau raki în turceşte) produsă din tescovina de crna tamianika, distilat care păstrează o parte din parfumul plăcut al strugurelui.
      La noi în Moldova, busuioaca mai e denumită popular şi tămâioasă neagră, probabil tot de la asocierea cu mirosul de tămăie şi de la utilizarea vinului în scopuri liturgice.
    
     

vineri, 15 iulie 2011

A venit vara, bine-mi pare ! via este deja mare !

 Rautatea oamenilor e fara de margini. Butasul de Rhein Riesling a fost rupt de o talpa bine plasata. Din fericire calitatea germana si un portaltoi viguros da o noua sansa plantei.
 Un exemplar de Rulander (Pinot Gris, denumirea utilizata la noi) plantat la mijlocul lui aprilie 2011 si gata de a sustine primul ciorchine. Clona 2/15 Gm asigura o acumulare mare de zahar si o rezistenta buna la seceta.
 Smochinul face casa buna cu Sauvignon Blanc-ul de la Murfatlar. Multumesc celor care si-au facut pomana cu exemplarele de SB si Feteasca Alba de la statiune. Promit ca am sa ii tin cu must si apa de izvor in toamna care vine. :)
 Rieslingul german si-a infipt bine radacinile in sud vestul Banatului, la fel ca si primii colonisti germani adusi acum 250 de ani de Maria Tereza. Din nefericire ultimii au fost dezradacinati in perioada comunista si inlocuiti cu tot felul de personaje tuciurii, adevarati paraziti ai societatii, mai nocivi decat filoxera pentru vie.
 Al doilea an de viata si primul an de vinificat (sper). Conform "specialistilor" via tanara nu poate oferi vreun vin memorabil in primii ani de la plantare. Din cate imi aduc aminte, "tinerele" ofera experiente memorabile. Sa vedem daca se aplica si la vie. ;)
Un bondar ratacit la un capat de vie, dupa o sesiune extenuanta la bacalaureat si cu gandul la o vara "in alb" fara miasme publicitare !

duminică, 5 iunie 2011

Munca innobileaza pe om ?!




      La intrebarea asta inca nu am gasit un raspuns sigur. Totusi cativa amici fiind invitati la o partida de sapat manual si ecologic, mi-au sugerat ca e mai bine sa ramai proletar la umbra vreunei terase, decat sa fi innobilat prin munca sub arsita soarelui.
      Contrar proverbului : "toamna se numara bobocii", la vita de vie e valabil : "primavara se numara butasii porniti in vegetatie". Cu exceptia catorva surprize neplacute din partea unor producatori de material saditor, restul butasilor de vita nobila s-au pus pe treaba, emitand muguri, frunze si chiar inflorescente din care se vor dezvolta ciorchinii cu boabe.
      In pozele facute la inceputul lui mai a.c., se disting (de sus in jos) : 1. o planta tanara (al doilea an) din soiul vranac, inainte de inflorire; 2. cateva plante din soiul tamaioasa neagra (tot in al doilea an de viata); 3. butas din soiul german huxelrebe (la maturitate are o acumulare fantastica de zahar in boabe) plantat de aproximativ trei saptamani; si poza nr. 4. un proletar rosu (doar la nivel de salopeta) in plina activitate de instalare a aracilor. :)

duminică, 15 mai 2011

Sfintii de gheata au trecut prin vie




      In traditia populara din Germania, Austria, Olanda, Polonia sau Belgia, perioada 10 - 15 mai a fiecarui an, corespunde cu celebrarea a cinci episcopi si mireni crestini, martirizati in secolele IV - V d.C, denumiti sfintii de gheata.
      In aceste zile iarna poate avea ultimele rabufniri, zapada, ingheturi sau grindina violenta; pentru ca in partea a doua a lunii, soarele si caldura sa isi intre total in drepturi, agricultorii putand transplata legumele si florile in camp deschis.
      Din pacate anul acesta vita de vie a platit tribut iernii, in mai multe regiuni din lume s-au inregistrat pe timpul noptii temperaturi de -4 chiar si -5 grade C. Mugurii si frunzele tinere sunt afectate de temperaturi incepand cu 0,8 gr.C, pentru ca la -1, -2 are loc distrugerea totala prin inghet.
      Cea mai afectata tara viticola de pana acum este Germania, unde sunt estimate pierderi de pana la 50% din productie in unele regiuni, in special in zona Rhinului. Si in California au fost inregistrate temperaturi negative, cu pierderi de lastari si inflorescente si implicit de productie, mai ales la soiurile rosii de vin (fotografiile de mai sus sunt  de la doi producatori din CA, printre care si Tablas Creek Wineyard).
      De la producatorii nostri nici o veste, posibil sa nu fi fost ingheturi; aici in sud vest au fost cateva nopti cu + 3, 4 gr.C., asa ca, cei de la Recas au putut dormi linistiti.
      Iata ca, dupa un an 2010 foarte dificil atat calitativ, cat si cantitativ din cauza precipitatiilor abundente, 2011 isi face debutul cu surprize neplacute in randul viticultorilor, cu repercursiuni si asupra noastra a consumatorilor finali, prin cresterea pretului la vinurile de calitate si o posibila alta invazie de vin prost importat din "Lumea Noua".
  
     

duminică, 8 mai 2011

Pacalit de Menestrel

   
  Desi azi e duminica, zi de "hodina" pentru someri, corporatisti sau alte clase muncitoare, vremea de afara destul de capricioasa plus o sticla de vin neprietenoasa, imi dau ghes sa pun la treaba tastatura si miki mouse-ul din dotare.
       Cu starea vremii nu ma pot lua la hartza (desi tanti Romica Jurca prognoza si ceva soare pt "grataristi"), in schimb merlotului cu menestrel pe eticheta, ii pot reprosa multe.
       Sincer, acest Menestrel produs de nea Rotenberg, mi-a fost simpatic din prima, combinatia de merlot si lemn a fost reusita, un pic sub easy-ul celor de la Enira, dar promitator ca si evolutie la sticla pe viitor.
      Dupa cateva sticle achizitionate la pretul de 35-37 de lei de la diverse surse, intalnirea cu acesta  la Auchan in Timisoara mi-a parut o chestie de gradul 4 (pe scara celor cu ozn-uri de gr.3). In prima faza m-a orbit pretul (mai putin lumina reflectoarelor de la standul cu vinuri) de 19,40 lei, un pret realist dupa capul si ideile mele vis a vis de producerea vinului. Nu am stat pe ganduri si am bagat doua sticle la cos din prima, cu gandul ca in scurt timp voi reveni cu portofelul eliberat de arici (animal care, fie vorba intre noi, te face sa nu bagi prea des mana in portofel) pentru o noua alimentare.
      Entuziasmul a fost de scurta durata, odata destupat si desertat in pahare, vinul a produs o deziluzie mare. Lichidul din sticla e lipsit de structura, arome, tanini, aduce a spalatura de butoi (asta o spun celor care au asistat la astfel de operatii), un gust de lemn sau rumegus foarte deranjant, fara vreo urma din merlotul pe care il stiam din degustarile anterioare.
      Problema grava e alta, a doua sticla s-a dovedit la fel, aceleasi caracteristici negative; colac peste pupaza (sau invers) a treia incercare a fost la ziua unui amic, cu acelasi menestrel achizitionat tot de la auchan ... identic cu cele doua sticle incercate de mine.
      Mister Rotenberg, cu tot respectu pt munca dvs. cu acest soi minunat, ce ne facem cu bietul Menestrel ? il schimbam cu un Pacalici, sau avem altceva pe raftul retailerilor, la alt pret ?!
      Sa ne auzim la vinuri mai bune.

marți, 19 aprilie 2011

Cugetari la un pahar de Riesling (I)




      Pana nu demult, acest soi de strugure aproape ca se identifica la nivel de produs finit, adica vin, cu eticheta comercializata de cei de la Jidvei : Dry Riesling, "un vin usurel, foarte baubil, perfect pentru o combinatie cu apa minerala sau gheatza" (citez din spusele ospatarilor) ... si mai ales alb si SEC, pe placul unei categorii de consumatori, satui de compoturi made in Cotnari.

      Incet, incet lucrurile par sa se schimbe, noul val de producatori de vin, mai marunti sau ceva mai rasariti (in functie de traista cu malai de la Sapard), lanseaza spre bucuria publicului, varianta mai "soft" a batranului riesling, mai exact Rieslingul de Rin; denumire folosita pentru a face diferenta dintre clona italiana si cea germana a aceluiasi soi, clone care au evoluat un pic diferit sub influenta factorilor de mediu din cele doua tari : un climat mai cald si mai secetos in Italia, respectiv ierni aspre si o umiditate mai sporita in restul anotimpurilor in vecinatatea raurilor Mosel, Rhin sau Nahe din Germania.
      In prezent clona ce populeaza plantatiile nemtesti are un plus de aciditate, de asemenea are o capacitate mai ridicata de a acumula zaharuri la supramaturare, pielita este mai groasa, sporind astfel sansa de a pastra bobul nealterat pana la primele ingheturi, perioada optima de recoltare a strugurilor pt. productia de "vin inghetat". Aceste calitati si rezistenta sa la geruri aspre (-22, chiar -24 gr.C) l-au propulsat in topul preferintelor producatorilor romani, in detrimetrul fratelui italian.
      Daca "saparzii" au mizat din prima si au infiintat plantatii cu acest soi, altii mai mari si-au dat seama pe parcurs de potential, facand "din mers" reconversia plantatiilor de riesling italian (ex. cei de la Recas).
      Momentan se observa pe piata de vinuri cateva "mostre" din acest soi, care incearca (in opinia mea) sa impresioneze consumatorul doar cu ajutorul denumirii (relativ noua printre soiurile vinificate la noi) si mai putin prin calitatea lichidului continut.
      Si daca tot am importat aceasta clona din Germania, cred ca ar fi corect si cinstit sa ne raportam si la sistemul de clasificare al calitatii vinului, folosit in aceasta tara.
      Despre acesta si alte cugetari ... in episodul viitor si la urmatoarele pahare de Riesling ! :)

miercuri, 13 aprilie 2011

Banal vs sublim




      E ziua de nastere, e ziua de nume, a venit iepurasul (exclus cel din pepiniera playboy), a venit mos gerila, etc. ... sunt diverse ocazii,  in care rudele, amicii, petitoarele sau diverse sugative (gen "prieteni de pahar") iti calca pragul, cu zambetul intiparit pe fatza si cu nelipsita sticla de vin.
      Te poti considera norocos daca, din zece musafiri, doi au omis sa iti aduca o grasa de la Cotnari sau vreo lacrima de-a lui Ovidiu.
      Si cum Floriile bat la usa duminica viitoare (prilej de a-mi reinoi rezerva de aftershave si vinuri dulcege), am destupat cele doua exceptii din anul ce a trecut.
      Prima a fost un merlot made in Chile, un vin atat de chipsuit, incat pe final am sesizat si rumegusul de stejar groelandez depus pe fundul sticlei. Un vin banal de la cap la coada, sau invers.
      La cea de-a doua sticla, situatia s-a schimbat radical; am rasfoit dictionarul cu antonime pentru a descrie senzatia lasata de acest eiswein chardonnay produs in 2001 de : www.weingutbretz.de
      Daca lamaia si mierea sunt opuse ca si senzatii gustative (dar totusi se regasesc in acest vin inghetat), atunci si banalului merlot chilian ii putem gasi un antonim :  sublimul chardonnay german.
   
      In loc de p.s. : atentie dragi musafiri (din categoria opt/zecimi) ! nu fiti banali, ci doar sublimi ! :)

miercuri, 2 februarie 2011

Campanie vs. companie

  Conceptul virtual intitulat "Marchizul Beau D'Afur", a lansat (momentan la nivel de blog) o campanie de "iluminare a vinului", avand drept scop ajutarea si promovarea persoanelor nevazatoare in societate.
    Mai exact "propunerea Marchizului este de a beneficia, ca societate, de capacitatile extraordinare senzoriale ale acestor oameni, stiind ca lipsa unui simt le dezvolta in compensare pe celelalte. In procesul de creare a vinului, de la vie pana la vanzarea si promovarea sa, nevazatorii isi pot aduce un aport urias.Dar pentru aceasta mai intai trebuie ca persoane specializate sa ii invete, sa le arate, sa le comunice ceea ce inseamna gustul, aroma, buchetul  etc vinului.".



     Personal nu-mi amintesc de implicarea in actiuni sociale a vreunei companii romanesti, producatoare de vin, cu exceptia Recasului (eticheta cu cocos pictata de un copil cu dizabilitati).
     Posibil ca, pornind de la acesta campanie, sa asistam la o implicare mai activa a producatorilor, a asociatiilor (pt atragerea de fonduri nerambursabile) si a noastra (individual sau la nivel de grup), a tuturor celor care degustam, citim si uneori mai si mazgalim cate ceva ... despre vin.

duminică, 23 ianuarie 2011

Nunta si eiswein




    Walter Rauen e un viticultor priceput si admirat in micuta localitate Detzem, undeva pe malul Moselei, aproape de Trier. Omul asta face niste vinuri nemaipomenite, chiar si din struguri inghetati, luand tot felul de medalii, care mai de care mai aurite pe la concursurile din Germania.
    Si din astfel de trunchi, aschia nu poate sarii prea departe; asa ca Stefan (Rauen jr.) duce mai departe mostenirea de peste 200 de ani in arta vinaritului.
    Intr-o frumoasa zi de primavara, Stefanutz (flacau trecut de 30 de ani) isi lua inima-n dinti si ii marturisi batranului : " tata gata cu fecioria, in toamna ce vine iti aduc o nora in casa ! ".  De bucurie, herr Walter scoase din hrubele vinariei, unul din cele mai pretioase lichide : eisweinul  din recolta anului 2003, recent medaliat cu aur;  il curata, il cerui si ii comanda o eticheta pe masura
    In seara zilei de 3 septembrie 2005, nuntasii, unii mai obositi, altii mai chercheliti, isi luau ramas bun de la proaspetii miri Doris si Stefan, primind ca amintire, un riesling eiswein, inmanat chiar de socru mare.
    Peste vreo cinci ani si cam tot atatea luni, fiola asta pretioasa fu desertata in pahare, incantand narile si papilele gustative ale comesenilor, cu o mireasma de nectar din cele mai alese flori si cu un gust in care se impleteau mierea, caisele, citricele si alte minunatii, greu de descris in cuvinte.

marți, 18 ianuarie 2011

Gewurztraminer de exceptie, made in S.C.D.V.V. Blaj



“Gerwursti sau cremwursti ?” ma intreba un amic la telefon, contrariat de aceasta denumire atat de ciudata pentru un strugure.
Daca producatorul de la Jidvei ar fi inclus acest soi  in celebra gama “fata in iarba”, poate altfel ar fi sunat in urechile amatorilor de spritzuri  la terasa.
Momentan el ramane varietatea mult mai aromata a traminerului roz, traminer care la randul sau are o istorie foarte intortocheata si dupa ultimele cercetari se pare ca ar fi o clona mutanta a soiului savagnin blanc.
Boabele la maturitate au o culoare roz spre rosu deschis, foarte asemanatoare cu cea a soiului steinschiller, in zonele mai calde aduce un pic chiar si cu pinot grisul.
Cele mai cunoscute vinuri din gewurztraminer sunt cele produse de francezi in Alsacia, cele de pe valea Rinului, dar si in regiunea Alto Adige din nordul Italiei.
La noi in tara doar Jidveiul a reusit sa il urce pe rafturile marilor retaileri, in rest Nachbil a mai scos un vin in 2008 si bineinteles statiunea de cercetare din Blaj, care a “aclimatizat”  acest soi in podgoria Tarnavelor.
Gewurztraminerul produs de Statiunea de Cercetare si Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Blaj (www.scvblaj.ro) costa incredibila suma de 11 lei (achiz. direct de la statiune) si este un vin de colectie, din struguri culesi tarziu, sec, cu o aciditate ridicata, o aroma foarte placuta de flori de salcam si miere, in miros si in gust se regaseste si o nota specifica boabelor atacate de putregaiul nobil (pe eticheta nu sunt mentionate prea multe informatii), postgust foarte lung si persistent;  partenerii de degustare au identificat si ceva arome de trandafiri si ananas (dar nu ananasul = hibridul producator direct isabella, intalnit in Oltenia si folosit in cupaj cu zaibar = siebel).
Personal il consider cel mai aromat si printre cele mai bune vinuri albe produse in Romania,  vinovat e si climatul racoros din podisul transilvanean, atat de potrivit pentru a dezvolta o complexitate de arome la strugurii albi. Raportat la pret si calitate, nu are concurenta in acest moment pe piata (la Nachbil de ex. costa 58 de lei).
Tot de la maestrii, care inca mai rezista in aceasta statiune (alaturi de d-na director Liliana Tomoiaga, specialist de prima mana in viticultura romaneasca) am achizitionat un spumant extra brut produs dupa metoda champenoise, cu o spumare bogata (stau marturie fatza de masa si cei din jur) si cu o perlare fina si de durata (minute bune) in pahar.
Imperialul extra brut e de gasit tot la un pret “prohibit” de 18,6 lei cu tot cu TVA.
Se cuvine sa amintesc si de materialul saditor produs la aceasta statiune (cu multe clone produse si omolgate) prin efortul sustinut a multor cercetatori entuziasti ce s-au perindat pe la Blaj : de la  sauvignon blanc (gros), feteasca alba, regala, riesling italian, traminer roz, muscat otonnel, pinot gris si pana la neburger, furmint si riesling de rhin.
Si sa nu uit citatul care insotea panoul de onoare (din vremuri apuse):  “ Cinste lor !”  cinste specialistilor si viticultorilor de la Blaj !

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Mosel, riesling si zapada !







 Viile stau cuminti in asteptarea primaverii, zapada sta sa se topeasca, iar sticlele cu vin .... ce asteapta oare ? ... sa fie degustate, de gatlejuri "insetate" ! :)