- scan 1 :
Probabil unii ar fi un pic intrigaţi de diferenţa de preţ, mai ales că, "ieftinitura" e la două clase calitative diferenţă (conform clasificării germane) peste celălalt. Opt euro şi 20 de cenţi e avantajul lui Johannisberger de a fi membru VDP, adică asociaţia producătorilor de elită din Germania (ce numără cu puţin peste 200 de membri); raportată la ţara noastră ar fi un fel de cartel compus din 5-6 producători gen Davino.
Personal nu cred că doar cei din VDP fac cele mai bune vinuri nemţeşti, la fel cum nici "daviniştii" nu sunt cireaşa de pe tortul calitaţii româneşti ... dar asta e altă mâncare de peşte (fără mujdei, evident).
A doua jumătate de pagină scanată e un tabel din revista Weinwirtschaft cu valorile înregistrate la vin în martie 2011 (perioada în care trendul e crescător, înainte de lansarea vinurilor din 2010). Tabelul redă preţurile practicate pe zone, pe soiuri şi pe trepte calitative, de către producătorii ce compun piaţa vinului.
Preţul vinului afişat e în euro pentru un hectolitru; ca şi exemplu: valoarea cea mai ridicată la riesling o au vinurile din regiunea Mosel, unde un spatlese e la 150-160 eu/hl, adică imensa sumă de 1,5-1,6 euro pentru un litru.
Conectănd cele două parţi scanate, aflăm cum de Ratio are un spatlese la 1,79 eu : după tabel producătorul din zona Rheinhessen îl dă cu 0,75 eu/sticla (1 eu/l), îmbutelierea, dopul şi eticheta nu depăşesc 0,34 euro, la final săracul retailer bagă şi el în buzunar 0,70 eu/sticlă.
Un bişniţ bun ar spune neamţu ... foarte slab ar scrâşni vreun expert în vinuri din România.
- scan 2 şi 3 :
Patru pagini dintr-o listă de preţuri pentru 2011, aparţinând unui producător din zona Mosel-Saar-Ruwer, cu multe vinuri medaliate şi cu o istorie de aproape 300 de ani. Pe lângă anul, locaţia parcelei, treapta de calitate şi preţul, mai sunt precizate aciditatea, restul de zahăr, volumul şi câteva caracteristici; de menţionat că la 12 sticle comandate, transportul costă 6 euro în toată Germania, iar la 36 costul e 0.
La importatorii din Ro situaţia e oarecum diferită, cu cât vinul e mai inferior, cu atât profitul e mai mare, excepţia (bună) fiind Good Point la magazine şi Ginger la restaurante.
De producători nici nu ar merita amintit; mi se pare exagerat să ceri 60 şi ceva de lei pentru un riesling de la Nachbil sau mai nou Lacerta : peste 40 de lei/sticla, provenită de la o vie recent plantată.
Deh ... zicala aia (din folclor, ca şi piesa lui jay-z cu fetele de la Căpâlna) : nu e geniu ăla care cere, dar nici deştept ăla care dă ! :)
Florin, multam pt lamuriri :) Stiu prea bine la ce preturi vin multe vinuri din import pe la noi. Dar in cazul Riesling-ului disecat de mine, asta e, m-am raportat la pretul la care il pot gasi aici. Dupa cum am mai spus, si in State acea sticla e vreo 12 dolari, deci deja celebra nota WS cu care mi s-au scos ochii, se raporteaza tot la acel pret. Deci, pe undeva, balanta e cam aceeasi. Si pe mine nu ma avantajeaza cu nimic daca pe acel Baumer il pot gasi la 2 euro in Germania. Cat ma costa transportul pana aici? :)
RăspundețiȘtergereAcum, nu ma deranjeaza sa dau cativa lei in plus pe vinuri pe care le stiu oricum mai ieftine si in afara. Pe mine ma deranjeaza adaosurile uriase pt vinurile de import in categoriile de pret mediu-mare. Pentru o sticla ceva mai scumpa, imi permit sa o iau la un pret mult mai bun din afara, combinand-o cu alte sticle, punand si transportul si tot ma ajunge mai putin decat o gasesc in magazinele noastre...
Ciprian, nu la tine e problema ! :) din contra, mi s-a parut foarte ok remarca : "nu merita 89 de pct." Si eu as da (ocazional) 35 de lei, daca nu as face deplasari la nemtzi.
RăspundețiȘtergereTextele erau pt genul de ghidusi anonimi de la vanzari, care nu-si vad lungul calitatii produsului, de puncte si de preturi. :)
Florin, Ciprian, o spun a nu stiu cata oara: traim intr-o bula. La noi n-o sa vezi riesling de rhin ieftin. Sunt curios ce preturi va practica Recas cand va scoate un riesling german 100%. Lacerta a fost o mare dezamagire. Aproape 40 de lei parca si...putea sa coste si 15, daca ma intrebi pe mine. Nachbill n-am gustat rieslingul si nici nu o s-o fac prea curand pe banii mei.
RăspundețiȘtergereNici eu nu am dat banii pe vinul celor de la Nachbil; l-am incercat la niste degustari. Probabil ca au vanzari de tin la pret; intr-o perioada era un afacerist de prin Cluj, care achizitiona toata productia (mai redusa pe atunci), ca mai apoi sa revanda cu adaosul aferent; avea si un site : "muzica, vinuri ... " ceva in genul asta, snobisme orsicum. :)
RăspundețiȘtergereRecasul presimt ca o sa iese la interval cu rieslinguri de la 2 la 20 de euro, pentru toate buzunarele.
Restul "saparzilor" ori inchid taraba, ori se reprofileaza pe contrabanda cu alcool, in cazul in care tin cu molarii de pret. :)
Florine, azi esti in mare forma!
RăspundețiȘtergereMie la Nachbil mi se pare simplu: am produs 2 sticle, e martie. Pai cer 1 mil/sticla sa vedem daca pica fraierul. Iunie: n-am vandut nimic..ok, 800.000 sticla. Sept: am vandut una. Pai a doua revine la un mil! Nici eu n-am avut ocazia sa le incerc vreun produs in primul rand ca nu prea se gasesc la capitala, iar cand le-am mai vazut mi s-au parut mari rau! La pret.
Lacerta..Muscatul si SB-ul sunt bunicele, iar la pret strategia intai sa ceri mult, ca sa ai de un' sa lasi daca nu merge se aplica foarte des si e intalnita in cartile de specialitate. E mai simplu decat de jos in sus.
Pai, Florine, daca te deplasezi asa des la nemti, ma gandeam la mica afacere pt viitorul apropiat :) Ai ceva rude p-acolo? :D
RăspundețiȘtergereImi poti lasa o adresa de email? vroiam sa te intreb ceva...Mersi mult anticipat!
RăspundețiȘtergereVasile : cred totusi ca au vanzari bune la Nachbil. ori la sticla, ori la vrac. ;)
RăspundețiȘtergere