Cugetari la un pahar de Riesling (I)

      Pana nu demult, acest soi de strugure aproape ca se identifica la nivel de produs finit, adica vin, cu eticheta comercializata de cei de la Jidvei : Dry Riesling, "un vin usurel, foarte baubil, perfect pentru o combinatie cu apa minerala sau gheatza" (citez din spusele ospatarilor) ... si mai ales alb si SEC, pe placul unei categorii de consumatori, satui de compoturi made in Cotnari.

      Incet, incet lucrurile par sa se schimbe, noul val de producatori de vin, mai marunti sau ceva mai rasariti (in functie de traista cu malai de la Sapard), lanseaza spre bucuria publicului, varianta mai "soft" a batranului riesling, mai exact Rieslingul de Rin; denumire folosita pentru a face diferenta dintre clona italiana si cea germana a aceluiasi soi, clone care au evoluat un pic diferit sub influenta factorilor de mediu din cele doua tari : un climat mai cald si mai secetos in Italia, respectiv ierni aspre si o umiditate mai sporita in restul anotimpurilor in vecinatatea raurilor Mosel, Rhin sau Nahe din Germania.
      In prezent clona ce populeaza plantatiile nemtesti are un plus de aciditate, de asemenea are o capacitate mai ridicata de a acumula zaharuri la supramaturare, pielita este mai groasa, sporind astfel sansa de a pastra bobul nealterat pana la primele ingheturi, perioada optima de recoltare a strugurilor pt. productia de "vin inghetat". Aceste calitati si rezistenta sa la geruri aspre (-22, chiar -24 gr.C) l-au propulsat in topul preferintelor producatorilor romani, in detrimetrul fratelui italian.
      Daca "saparzii" au mizat din prima si au infiintat plantatii cu acest soi, altii mai mari si-au dat seama pe parcurs de potential, facand "din mers" reconversia plantatiilor de riesling italian (ex. cei de la Recas).
      Momentan se observa pe piata de vinuri cateva "mostre" din acest soi, care incearca (in opinia mea) sa impresioneze consumatorul doar cu ajutorul denumirii (relativ noua printre soiurile vinificate la noi) si mai putin prin calitatea lichidului continut.
      Si daca tot am importat aceasta clona din Germania, cred ca ar fi corect si cinstit sa ne raportam si la sistemul de clasificare al calitatii vinului, folosit in aceasta tara.
      Despre acesta si alte cugetari ... in episodul viitor si la urmatoarele pahare de Riesling ! :)