hom meid

hom meid

luni, 30 iulie 2012

Un soi de masa popular : Muscat de Hamburg

      De aproximativ doua saptamani au aparut trufandalele, adica primii struguri de masa din soiurile extratimpurii. Dupa denumirea lor, par a fi rupti din vreo carte de alchimie (scrisa in engleza de vreun pui de dac, pe nume Attilo) : Black Magic si Perla de Csaba.
In realitate i-am rupt de pe corzile vitei de vie, mai mult de nevoie; dupa o luna de seceta cumplita au venit cateva zile cu ruperi de nori; pielea boabelor a plesnit instantaneu, iar viesipile si putregaiul s-au instalat confortabil. Noroc cu vremea secetoasa care a fortat acumularea de zahar in struguri, astfel incat cazanul de tuica ii asteapta (cu capacul deschis) dupa o scurta fermentare.
      Pierzandu-ma in amanunte am si uitat de scopul postarii, adica de regele (asa l-au numit unii autori) soiurilor de masa : muscatul de Hamburg.
Pe undeva e si un adevar in titulatura asta, la noi cat si prin tarile vecine e cel mai intalnit si cel mai apreciat strugure de masa. Atuurile lui sunt aroma si gustul; dintre toate neamurile genului, Hamburgul prezinta atat la nivel olfactiv, cat si la cel gustativ, tipicitatea cea mai accentuata de muscat.
In cultura se intalnesc doua selectii clonale destul de diferite, destinate in principal consumului in stare proaspata, dar in anii buni se pot chiar si vinifica. Diferenta e destul de sesizabila vizual, dar cel mai important (in materie de vinificat) e la nivel de compozitie chimica a boabelor la maturitate, adica o acumulare mai mare de zahar (pana la 210gr/l) si un nivel de aciditate mai ridicat.
In prima poza e clona ce se preteaza mai bine la productia unui vin de calitate; iar in urmatoarele doua e varietatea mai veche si mai cunoscuta de M.H., care in trecut avea probleme mari de autofertilizare, drept pentru care soiul Cinsault era cultivat pe post de partener. In ziua de azi, pe multe vinuri roze importate din Franta, apare si acest soi Cinsault (monovarietal sau in cupaj) si ni se pare, tare noua si exotica denumirea, desi in practica e cultivat la noi in tara de mai bine de 100 de ani (intr-o inventariere a vechii podgorii a Odobestiului din anii '60, acest soi apare razlet, fiind plantat in perioada 1890 -1910 din butasi achizitionati din Algeria, o tara neafectata de filoxera).
      Iarasi m-am pierdut in detalii !
Soiul si sticla care m-a "inspirat" la aceasta postare, au fost ceva mai speciale :
un vin de masa din 2004, Muskat Hamburg produs la o vinarie sarbeasca Podrum (pivnita) Palic.
Legat fiind sentimental de ea, adica a fost primita la un Sfant Trifon din iarna lui 2005, fiind prima sticla pe care am zis ca nu o mai golesc asa de "sete", ci a luat calea pivnitei (citisem eu pe undeva ca asa pornesc colectiile) ... a supravietuit inca vreo 7 ani.
Ghinionul ei a fost piesa lui connect-r, aia cu vara si cu somnul. Daca tot nu dorm, m-am apucat sa vad ce si cum ar fi de consumat (sau de bagat la tuica) din stocul underground.
Eticheta era clara : 10,5% alcool, 7 ani vechime, dop metalic (in genul celui de bere) si 1 litru de vin de masa. La deschidere surpriza a fost una placuta, un vin roze proaspat, destul de acid, demidulce, in nas si in cerul gurii numai valuri de muscat revigorante.
Lacomia si curiozitatea m-a trimis inapoi la racoarea pivnitei, in cautarea unei alte sticle :
tot un Muscat de Hamburg, adus din Athos "The Holy Mountain", facut de calugarii de la manastirea Mylopotamos ( bucatarul lor a fost in primavara asta si aici ). Acelasi soi, un pic mai tare 11,5%, ceva mai dulce, dar care odata turnat in pahare, inunda incaperea cu parfumul tipic. Gustul este senzational, aproape de nedescris in cuvinte; un vin pentru hedonisti, daca as folosi vreun sistem de notare sau de punctaj, ar fi 10 sau 100 de puncte in cap si in picioare ... dar tot ar fi insuficient pt a descrie acest vin.
      Trebuie sa pui multa pasiune ca sa obtii un astfel de vin, dintr-un asemenea soi destul de dificil.
Primul vin, cel sarbesc, e de negasit prin patria lui; in schimb grecul e undeva la 6-8 euro prin Ouranopolis sau Saloniki pentru cei plecati in Grecia la mare. Pelerinii il pot gasi in portul Daphne de pe Munte sau direct de la sursa de aici .



2 comentarii:

  1. DA AVETI DREPTATE IN TOT CE SCRIETI DESPRE ACEST SOI NOBIL,DAR TIN SA AMINTESC FAPTUL CA TOATE SOIURILE DE MASA CU GUST SI AROMA PLACUTE SUNT PRETENTIOASE D.P.D.V. AL INGHETULUI SI NU NUMAI AL INGHETULUI-ZILE INSORITE, APA, MANA, PAIANJEN, ETC. FLORIN VLADU.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cam asa e cu soiurile astea mai sensibile. De asta s-a lucrat atatia ani la raionarea/zonarea soiurilor de struguri, in special la cei de masa. Toate problemele enumerate mai sus de dvs. is un impediment d.p.d.v. comercial, in rest (la nivel de amator) vita de vie (cu un pic de efort si atentie) creste si rodeste in multe zone ale tarii noastre.
    Eu am (oarecum) "privilegiu" sa zic asa, sa fiu plasat intr-o zona foarte propice pentru vita de vie; Clisura Dunarii oferind un microclimat prietenos si conditii prielnice chiar si pentru soiurile foarte tarzii, care fac casa buna cu smochinul.
    Muscatul de Hamburg e un soi oarecum marginalizat de vinificatori; ingrijit cu atentie peste an si ajutat de o toamna blanda, ofera surprize foarte placute la vinificat.
    M-as bucura ca oamenii (in masura posibilitatilor) sa incerce sa cunoasca si sa inteleaga vita de vie si sa nu se margineasca doar la a degusta produsul final. Satisfactiile sunt intreite. :)
    Multumesc de interes si de comentariu.

    Florin

    RăspundețiȘtergere