De la teorie pana la practica (in vie)

      O imagine care te frapeaza (printre multe altele) la viile cocotate pe pantele abrupte din vecinatatea Rhinului sau a Mosellei, o reprezinta forma de conducere a coardelor.
 In marea lor majoritate, vitele sunt sustinute pe araci si de obicei din trunchi sunt lasate una sau doua coarde de rod, legate sub forma de cerc (in bisericile catolice apare mai in toate vitraliile aceasta legatura, transfigurata in aripi de inger sau intr-o inima).
      Cine a vizitat podgoriile din Transilvania a putut observa aceasta imagine si la noi, mostenire de la valurile de colonisti germani veniti dupa 1740 din Alsacia, de pe valea Rhinului sau din zona Mosel-Saar-Ruwer, multi dintre ei fiind si viticultori priceputi.
       Utilizarea acestui  sistem de conducere in viticultura isi arata foloasele in cel putin doua directii principale : se foloseste mai bine spatiul pentru sustinere, evitand si inghesuirea lastarilor la butuc; se acumuleaza o cantitate mai mare de zahar in struguri prin arcuirea coardelor, dupa unele studii cu 25-30% mai mult, dupa altele cu 50-60% comparativ cu alte forme de conducere pe spalier sau tot pe araci. La acumularile de zahar cu peste 50%, mai intervine si numarul de coarde (in cazul asta se foloseste doar una, ca si cea din foto de mai sus), inclinatia pantei, inaltimea fata de suprafata solului si expozitia terenului.
      Dezavantajul principal ar fi volumul mare de munca, incepand cu lucrarile de taiere din primavara si pana  la cules (care in nici un caz nu poate fi mecanizat), apoi cresterea cheltuielilor cu intretinerea sistemului de sustinere pe araci (necesita schimbati la 8-12 ani, in functie de esenta lemnului) si nu in ultimul rand cantitatea mult mai redusa de struguri obtinuti la hectar. Toate aceste minusuri sunt compensate de calitatea exceptionala a vinurilor obtinute din rodul acestor coarde; marturie stau rieslingurile germane din categoria auslese, beerenauslese sau trockenbeerenauslese.

      In primele trei poze sunt vite din soiul riesling, ce au implinit (in aprilie a.c.) 2 ani de la momentul plantarii in propria-mi vie, in poza nr.4 se observa diferenta dintre forma de conducere practicata la riesling in zona Mosel, respectiv in Alsacia; poza nr.5 e o schita facuta de prof.dr.doc. Teodor Martin in a sa "Viticultura" inca din 1962; iar ultima poza e "recoltata" dintr-o carte exceptionala intitulata "Vita de vie si vinul de-a lungul veacurilor" scrisa de un mare specialist in viticultura : profesorul universitar I.C.Teodorescu, si reprezinta operatiunea de taiere si legare a vitelor, vazuta pe la 1300 de Petrus de Crescentiis, un agricultor si viticultor italian de marca al acelor vremuri.