Sauvignonasse

        Un nume tare ciudat are vinul asta, si daca nu esti prieten cu volumele de ampelografie, imaginatia incepe sa faca tot felul de conexiuni cu Dealurile Olteniei, cocosul de pe blidele olarilor din Horezu sau cel dintre viile Recasului; nu mai spun de cei doi sangerosi de pe eticheta fetestii negre de la Paganus.
        In nici un caz nu a mai apucat sa cante de trei ori, cum a patit-o Sf. Petru, ca l-am si dat gata pana-n zori ... fara remuscari de constiinta, doar cu regretul ca e ultima sticla.
        Ne-am imprietenit la Provinul resitean, singurul magazin de vinuri din Banatul Montan (de fapt si din cel de campie), stabiliment bahic pastorit de maestrul Cristi Boerean, om cu gusturi alese intr-ale beuturii si mancarii. Simtul meu (al optulea sau al zecelea) mi-a soptit ca sticla asta prafuita din 2006 si uitata pe al mai de sus raft, mai are ceva viata ... chit ca e vin alb, sec si (dupa cum ne invata niste neica specialisti de la o gazeta cu nume betiv) e sortit pieirii dupa 1-2 ani de raft(uiala).
        Neamtul e frate cu cocosul (ala din varful turlei) spre deosebire de romanul (sau moghiorul din Harghita) care s-a certat cu codrul, lucru dovedit de mister Bauer, cu acest vin de 6 ani, cu note ierboase, chiar si lemnoase, rotund si echilibrat (la aciditate) in gura, amarui-dulceag ca un ardei copt in post gust; un vin care mai rezista ceva vreme intr-o pivnita buna.
        La Dragasani au gasit terenuri bune atat sauvignonul petit (blanc) cat si cel gros (vert sau sauvignonasse), fiind deopotriva studiate, clonate si cultivate de oamenii inimosi din vremurile nu demult apuse. Diferenta dintre cele doua varietati o poate face mai usor podgoreanul si specialistul din viticultura; ochiometric doar culoarea si dimensiunea boabelor le diferentiaza in momentul recoltarii, "blancul" e mai galbui, cu bobul mai mic si se coace mai devreme decat varul "vert", care desi mai verzui, intarzie la recoltat cu o saptamana. Supramaturarea mai estompeaza din micile "contraste" vizibile, campion la acumulari de zahar e SB ce trece usor de 240-250 gr/l, in timp ce SV se opreste la 220, desi la aciditate podiumul se schimba : primul poate trece de 5 g/l, in timp ce ultimul se revanseaza (uneori cu bataie de cap pt cel care il vinifica) cu o aciditate de peste 6 - 6,5 g/l.
        Dar astea is aspecte tehnice generale, ce variaza de la un clon la altul, menite sa plictiseasca consumatorul de rand, consumator care ar fi mai interesant de un k1 viticol intre sauvignonasse de la Stirbey, tocai friulano din Venezia, gros manseng din Gascogne (frantujii nu l-ar recunoaste de frate), sauvignon vert din Chile sau cum o mai fi denumit acest soi clonat la noi in 1975 si botezat sauvignon gros 9 Bl (de la Statiunea din Blaj citire).