Pivnita Takacs si rieslingul de Rhin

      Am vazut saptamana trecuta postarea reclama pe oenologie, grupul FB, a celor de la Pivnita Takacs si m-a entuziasmat prezenta rieslingului german in oferta lor.
Recent am afirmat ca si zona Aiudului poate da nastere la niste rieslinguri cu caracteristici apropiate de cele nemtesti. Momentan inca imi mentin parerea si astept si confirmarea.
      Revenind la familia Takacs, am comandat de pe site trei vinuri albe, muscat ottonel, traminer aromat (asa e trecut pe eticheta si nu gewurztraminer) si riesling de rhin, fiecare sticla la un pret de 25 de lei. Comanda a fost livrata a doua zi dupa confirmarea de pe email, sticlele au ajuns fara incidente prin fan courier.

      Poza e de la producator, eticheta momentan e in limba maghiara, pliantul in schimb e dragut si pe intelesul fiecarui roman. Culoarea a ramas la un galben foarte deschis, limpede, semn ca nu s-a exagerat cu filtrarea. Nasul e foarte interesant, nu are legatura nici cu carburanti, nici cu citrice, flori de tei, stanci sau bolovani, producatorul mentioneaza ca e mireasma de violete; eu l-am comparat cu viorele si liliac, e un miros puternic, persistent, nu se schimba deloc dupa o zi de la desfacere.
Si mai interesant e ca senzatia asta de flori puternic mirositoare si ceva foarte condimentat, se simte si in postgust; cine nu ma crede sa faca bine si sa rontaie niste viorele. Din pacate treaba asta il face dificil de baut peste cateva ore, deoarece totul se amplifica in loc sa se estompeze.
Gustul e marea problema a acestui vin; restul de zahar abia perceptibil nu se impaca cu notele citrice, dar nu e vorba de lamai sau portocale ci de note de acid citric, bautorii de hellas m-ar intelege mai bine. Aciditatea resimtita in gura e foarte ridicata si nu avantajeaza deloc vinul. Eu am cateva ipoteze despre problemele gustative, dar nefiind producatorul acestui vin, nu le pot confirma.
      Una peste alta, viorele, toporasi, ghiocei, liliac si hellas la un loc, dau o nota aparte acestui riesling, care nu are nimic din tipicitatea celui german, se poate confunda partial cu rieslingurile facute la Jidvei, premiate sau cu fete prin iarba, repet : partial.
      Fara mancare va face gauri in stomac, probabil ca ar merge si spritzuit pe timp de vara de amatorii genului. In istoricul pivnitelor se aminteste ca pe la 1800 si ceva acest soi a luat o medalie de aur, dar pe atunci filoxera nu a distrus inca vitele originale. Cele ramase in ziua de azi, sunt mostenire probabil din perioada comunista, de la statiunea din zona.

      Comparatia Aiudului cu Johannisbergul german, la capitolul riesling, nu sta in picioare pentru productia din 2013; posibil ca in anii trecuti vinul sa fi fost mai bun. Mai am de incercat ottonelul si mai ales gewurztraminerul de la care astept surprize placute.
La 25 de lei nu e vreo afacere si nici vreo pierdere, de experimentat pentru iubitorii de vinuri albe si eventual de pus la pastrare cateva sticle pentru a urmarii evolutia lor in timp.