Recent am citit un articol interesant, apartinand d-lui Cezar Filip, vis a vis de legatura dintre vinurile produse din soiul riesling si notele de petrol perceptibile uneori. Conform celor expuse de cercetatorii germani din zona Trier, citati in articol, aceasta “mireasma” s-ar datora incalzirii globale, asociata cu un nivel mai ridicat al radiatiilor solare si cu seceta mai accentuata in lunile verii.
Fiind rezident timp de doua luni, respectiv februarie si martie a.c., in zona Mosel-Saar-Ruwer, mai exact in Thornich, la jumatatea distantei dintre Trier si Bernkastel-Kues, mi-am amintit de cele scrise pe blogul lui Mihnea Mironescu despre unele rieslinguri degustate, cu iz de kerosen.
Gazda si in acelasi timp proprietarul cramei unde imi desfasuram activitatea, Joachim Geiben ( http://www.weingut-geiben.de/ ), si-a manifestat interesul pentru a rezolva aceasta aparenta dilema personala. Conform celor discutate cu el si cu alti producatori din aceasta zona, mirosul de petrol perceptibil la deschiderea unei sticle, se datoreaza exclusiv terroir-ului pe care e plantata vita de vie.
Bernkastel-Kues e cunoscut printre viticultorii germani, drept locul cu cele mai bune soluri pentru cultivarea rieslingului, la fel cum Dr.H.Thanisch are renumele de a fi printre cei mai buni producatori din regiunea Mosel. Multe dintre vinurile produse de acesta in zona Bernkastel, prezinta acest iz inconfundabil, la fel ca si in cazul altor producatori din zona (totusi in numar restrans).
Solul este destul de variat de la o parcela la alta, fiind prezente lutul, roca feliata, pietris marunt si humus negru provenit de la descompunera ingrasamintelor organice administrate sau prin putrezirea coardelor lemnoase (multe plantatii fiind situate pe povarnisuri abrupte, nu exista posibilitatea adunarii resturilor provenite de la taierile din toamna-primavara, astfel ca, coardele sunt maruntite cu foarfeca si aruncate intre randuri).
Roca feliata este de fapt ardezia, o piatra silicoasa formata printr-un proces complex numit metamorfism din sist si argila. Prezenta ardeziei in sol intr-o concentratie mare, precum si continul ridicat de minerale din aceasta roca, ar fi principala cauza responsabila de conexiunea vinului din pahar cu campurile petroliere din Irak.
Totusi un amanunt interesant si demn de retinut (de aici legatura cu cele scrise de dl. Filip) ar fi ca, acest iz (miros, nota, mireasma sau cum doreste fiecare sa ii spuna), apare la strugurii recoltati de pe aceste terroir-uri doar in anii secetosi; curios as fi sa degust cateva rieslinguri din productia anului 2009 (un an foarte ploios in Mosel) de la Dr.Thanisch sau poate de la Avelsbacher Hammerstein din Trier (cel cu vulturul german pe etichete). Acesta din urma este un producator mic, cu plantatii in jurul orasului Trier, situate pe soluri rosiatice-castanii, unde prezenta ardeziei e nesemnificativa, astfel ca aparitia notelor de petrol la vinuri, constituie o raritate.
Culegand aceste informatii de la cei avizati si degustand cateva zeci de vinuri de la vinarii diferite, am tras o concluzie simpla, si anume ca, doar pe unele parcele (bogate in ardezie), intr-un an secetos, strugurii acumuleaza anumite substante in pielita care dezvolta acest miros, mai mult sau mai putin placut iubitoriilor de vin.
Pareriile sunt impartite referitor la aceasta problema, cei care nu produc astfel de vinuri declara sus si tare ca nu ar consuma asa ceva, pe cand ceilalti profita de sansa unei noi oportunitati de marketing si publicitate, intr-o piata a rieslingului german si asa foarte aglomerata si cu un viitor nesigur.
Foarte interesant! O sa tin minte:)
RăspundețiȘtergerePrin urmare e vorba de vreme si sol, nu e o problema globala a soiului.
Hmmm ... nu stiu daca e problema globala. :)
RăspundețiȘtergereTot in articolul semnat de Cesar Filip era mentionat un producator de riesling din Noua Zeelanda, care isi promova vinul cu note de kerosen.
La Nachbil si la SCDVV Blaj nu se regasesc aceste note, la fel cum nici in vinurile producatorilor din Serbia (care e a doua patrie pentru rieslingul german).
Da, am citit si eu articolul lui Cezar Filip. E interesant. Chestia e ca mirosul de kerosen a ajuns un soi de trademark.
RăspundețiȘtergereAm citit cu intarziere articolul si trebuie sa spun ca este extraordinar de bine documentat.
RăspundețiȘtergereSe pare ca sunt mai multi factori care dau nota de petrol in Riesling. Si eu am vazut in Germania, pe valea raului Nahe parcele cultivate cu vita de vie care aveau ardezie atat in sol, cat si la suprafata.
Ardezia este foarte inchisa la culoare, de la un maro inchis pana la negru, de cele mai multe ori, insa, negru, si in zilele cu mult soare acumuleaza multa caldura pe care o radiaza dupa apus. Nu este exclus ca alaturi de caldura excesiva si solul sa influenteze acumularea in coaja strugurelui a unor compusi, care in final sa dea nota de petrol.
Bineinteles ca este o problema de terroir, acesta fiind totalitatea factorilor geo-pedo-climatici si nu se refera numai la o bucata de teren, ci este un concept complex. Daca factorii de clima se schimba si vorbim aici de incalzirea globala s-ar putea sa avem in curand ocazia sa asistam la schimbari si alte
soiuri. Rieslingul se pare ca da primul semnal, fiind un soi mai sensibil la aceste schimbari.
Ma bucura ca exista astfel de completari la subiecte care reprezinta interes pentru iubitorii vinurilor, acestea capatand complexitate.
Dupa experienta mea (si a altora) aroma cea mai clara de petrol se intilneste foarte des la vinuri albe (nu numai, das mai ales riesling) alsaciane cam de 3-8 ani. Rieslingul de Mosella in schimb are alte arome, mai putin net de asociat cu petrolul si mult mai rar.
RăspundețiȘtergereDa domnule Filip, se pare ca rieslingul de rhin (un soi caracteristic pt. zonele mai reci) reactioneaza primul la schimbarile de clima.
RăspundețiȘtergereCharlie, in vinurile germane e semnalata mai des aceasta nota de petrol.