Pivnita Takacs si rieslingul de Rhin

      Am vazut saptamana trecuta postarea reclama pe oenologie, grupul FB, a celor de la Pivnita Takacs si m-a entuziasmat prezenta rieslingului german in oferta lor.
Recent am afirmat ca si zona Aiudului poate da nastere la niste rieslinguri cu caracteristici apropiate de cele nemtesti. Momentan inca imi mentin parerea si astept si confirmarea.
      Revenind la familia Takacs, am comandat de pe site trei vinuri albe, muscat ottonel, traminer aromat (asa e trecut pe eticheta si nu gewurztraminer) si riesling de rhin, fiecare sticla la un pret de 25 de lei. Comanda a fost livrata a doua zi dupa confirmarea de pe email, sticlele au ajuns fara incidente prin fan courier.

      Poza e de la producator, eticheta momentan e in limba maghiara, pliantul in schimb e dragut si pe intelesul fiecarui roman. Culoarea a ramas la un galben foarte deschis, limpede, semn ca nu s-a exagerat cu filtrarea. Nasul e foarte interesant, nu are legatura nici cu carburanti, nici cu citrice, flori de tei, stanci sau bolovani, producatorul mentioneaza ca e mireasma de violete; eu l-am comparat cu viorele si liliac, e un miros puternic, persistent, nu se schimba deloc dupa o zi de la desfacere.
Si mai interesant e ca senzatia asta de flori puternic mirositoare si ceva foarte condimentat, se simte si in postgust; cine nu ma crede sa faca bine si sa rontaie niste viorele. Din pacate treaba asta il face dificil de baut peste cateva ore, deoarece totul se amplifica in loc sa se estompeze.
Gustul e marea problema a acestui vin; restul de zahar abia perceptibil nu se impaca cu notele citrice, dar nu e vorba de lamai sau portocale ci de note de acid citric, bautorii de hellas m-ar intelege mai bine. Aciditatea resimtita in gura e foarte ridicata si nu avantajeaza deloc vinul. Eu am cateva ipoteze despre problemele gustative, dar nefiind producatorul acestui vin, nu le pot confirma.
      Una peste alta, viorele, toporasi, ghiocei, liliac si hellas la un loc, dau o nota aparte acestui riesling, care nu are nimic din tipicitatea celui german, se poate confunda partial cu rieslingurile facute la Jidvei, premiate sau cu fete prin iarba, repet : partial.
      Fara mancare va face gauri in stomac, probabil ca ar merge si spritzuit pe timp de vara de amatorii genului. In istoricul pivnitelor se aminteste ca pe la 1800 si ceva acest soi a luat o medalie de aur, dar pe atunci filoxera nu a distrus inca vitele originale. Cele ramase in ziua de azi, sunt mostenire probabil din perioada comunista, de la statiunea din zona.

      Comparatia Aiudului cu Johannisbergul german, la capitolul riesling, nu sta in picioare pentru productia din 2013; posibil ca in anii trecuti vinul sa fi fost mai bun. Mai am de incercat ottonelul si mai ales gewurztraminerul de la care astept surprize placute.
La 25 de lei nu e vreo afacere si nici vreo pierdere, de experimentat pentru iubitorii de vinuri albe si eventual de pus la pastrare cateva sticle pentru a urmarii evolutia lor in timp.

Bernkasteler Doctor, cel mai faimos si cel mai scump plai viticol ... din Germania.

      Numerosi specialisti si pasionati de vin francezi, dupa o vizita prin cramele de pe valea Moselei, afirma ca vinurile rosii cele mai bune se fac in Franta si cele mai bune vinuri albe in Germania.
      Nemtii sunt mai moderati cu laudele, iar producatorii sunt reticenti in a face comparatii intre ei. Ba chiar la nivel de comunitate se simte o doza mare de invidie de la un vecin la altul, vorba lui Charlie ”valea (Moselei, in cazul asta) e prea ingusta pentru toti”; lucru de inteles oarecum cand aproape toata lumea face vin si vrea sa-l mai si vanda.
      Cu toata rivalitatea si concurenta acerba, orice producator sau comerciant de vinuri neamt iti va recunoaste ca la Berncastel Cues (un soi de Ceptura romaneasca, desigur la alt nivel) si mai exact pe plaiul numit Bernkasteler Doctor, cresc si rodesc cele mai bune vite de vie din soiul riesling.

      Suprafata acestui plai nu depaseste 3,5 hectare si pe langa compozitia deosebita a solului, forma concava a dealului si expunerea sporesc complexul de factori pozitivi ce duc la obtinerea unor vinuri exceptionale.

      Apelatiunea de Doctor nu vine de la vreun cadru medical celebru din zona cu inclinatii de podgorean, ci de la un cardinal sosit de la Trier prin secolul 13, bolnav si cu un picior in gropa. Salvarea acestuia vine dintr-o cura bahica cu riesling produs din acest loc, recunoscut si botezat mai apoi ca adevaratul ”doctor” izvorator de vinuri tamaduitoare. 
      Dintre posesorii unor vii pe acest plai s-a remarcat de-a lungul anilor H. Thanish, urmasii acestuia (divizati acum in doua familii, dar cu acelasi nume pe eticheta) au reusit sa pastreze majoritatea suprafetei in proprietate si sa mentina calitatea vinurilor neschimbata.

       In prezent e considerata cea mai scumpa portiune cu destinatie agricola din Germania, as fi curios de o comparatie cu terenuri echivalente din Bordeaux sau de ce nu din Ceptura, Urlati sau Intorsura Buzaului. :)

       Cu siguranta in imediata vecinatate mai sunt destui producatori si plaiuri valoroase, dar faima de ”doctor” nu a reusit sa o mai intreaca nimeni, restu se multumesc cu statutul de asistenti, soferi de salvare, portari, etc. in podgoria Berncastel Cues.

       Daca tot m-am legat de Ceptura prahoveana, as vrea sa vad peste cativa ani ce colegi mai raman in hospital alaturi de dr. Davino ?!

Pinot gris, rulander si iarasi Murfatlar

    Am ramas cu paharul de rulander in mana, de la postul trecut; un vin care se tine bine si dupa 38 de ani, aciditatea inca se face simtita, rest de zahar ridicat cum ii sade bine unui beerenauslese, probabil astea or fi secretul longevitatii acestui vin. Mirosul si gustul de boabe stafidite este cel predominant, personal is topit dupa asa ceva si nu ratez nici un vin pe care e mentionat CIB, adica cules la inobilarea boabelor (in varianta romaneasca) desi tot mai rar gasesti mentiunea pe vreo sticla. Surprinzator am gasit o grasa de la Vinia Iasi - CIB, cu note evidente de nuci + stafide, doar ca aciditatea nu sustinea restul prea mare de zahar, dupa un pahar vinul deja incepe sa fie gretos.

    Curiozitatea m-a impins sa plantez niste pinot gris achizitionat de prin zona Mosel (rulander cum l-au botezat nemtii) vara trecuta a fost al doilea an cu rod (si al treilea de la plantare), intr-adevar e un soi valoros, are o acumulare fantastica de zahar, dar de aici vine si pacostea : roiuri de viespi, albine, bondari si alte gaze colectoare de sugar, stau gramada pe ciorchini. Boabele sunt foarte adunate, astfel incat dintr-o combinatie de intepaturi si ploaie rezulta o instalare masiva a putregaiului, dar nu din cel nobil, deci adio CIB sau vin de gheata.

    Nu am reusit inca sa achizitionez sticla aia din 71 de pe okazii, dar am desfacut ceva asemanator, adica tot un pinot gris de la Murfatlar, demidulce din 2008, CT - cules tarziu, primit cadou acum cativa ani, probabil 16-18 lei. Un vin simpatic pentru cei care consuma lichide mai dulcege, bine echilibrat, nu da senzatia aia gretoasa gen grasa ieftina de la Cotnari, se simte miere, flori de tei, alte flori de pe camp, depinde de imaginatie si de asociere. Bun de cadou si de consum pe post de desert sau ca si insotitor. Are aproape 6 ani, nu da semne de oboseala, probabil in conditii de pivnita mai sta inca atat. Poza e copy/paste de pe un site rusesc, sticla si eticheta mea era identica.

    Asta din 1971 mai asteapta, cica e 120 de lei. La mai multe sticle achizitionate (diferite) pretul mai scade. Caut asociati pentru achizitie, poate ne pacalim impreuna. :)