“Gerwursti sau cremwursti ?” ma intreba un amic la telefon, contrariat de aceasta denumire atat de ciudata pentru un strugure.
Daca producatorul de la Jidvei ar fi inclus acest soi in celebra gama “fata in iarba”, poate altfel ar fi sunat in urechile amatorilor de spritzuri la terasa.
Momentan el ramane varietatea mult mai aromata a traminerului roz, traminer care la randul sau are o istorie foarte intortocheata si dupa ultimele cercetari se pare ca ar fi o clona mutanta a soiului savagnin blanc.
Boabele la maturitate au o culoare roz spre rosu deschis, foarte asemanatoare cu cea a soiului steinschiller, in zonele mai calde aduce un pic chiar si cu pinot grisul.
Cele mai cunoscute vinuri din gewurztraminer sunt cele produse de francezi in Alsacia, cele de pe valea Rinului, dar si in regiunea Alto Adige din nordul Italiei.
La noi in tara doar Jidveiul a reusit sa il urce pe rafturile marilor retaileri, in rest Nachbil a mai scos un vin in 2008 si bineinteles statiunea de cercetare din Blaj, care a “aclimatizat” acest soi in podgoria Tarnavelor.
Gewurztraminerul produs de Statiunea de Cercetare si Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Blaj (
www.scvblaj.ro) costa incredibila suma de 11 lei (achiz. direct de la statiune) si este un vin de colectie, din struguri culesi tarziu, sec, cu o aciditate ridicata, o aroma foarte placuta de flori de salcam si miere, in miros si in gust se regaseste si o nota specifica boabelor atacate de putregaiul nobil (pe eticheta nu sunt mentionate prea multe informatii), postgust foarte lung si persistent; partenerii de degustare au identificat si ceva arome de trandafiri si ananas (dar nu ananasul = hibridul producator direct isabella, intalnit in Oltenia si folosit in cupaj cu zaibar = siebel).
Personal il consider cel mai aromat si printre cele mai bune vinuri albe produse in Romania, vinovat e si climatul racoros din podisul transilvanean, atat de potrivit pentru a dezvolta o complexitate de arome la strugurii albi. Raportat la pret si calitate, nu are concurenta in acest moment pe piata (la Nachbil de ex. costa 58 de lei).
Tot de la maestrii, care inca mai rezista in aceasta statiune (alaturi de d-na director Liliana Tomoiaga, specialist de prima mana in viticultura romaneasca) am achizitionat un spumant extra brut produs dupa metoda champenoise, cu o spumare bogata (stau marturie fatza de masa si cei din jur) si cu o perlare fina si de durata (minute bune) in pahar.
Imperialul extra brut e de gasit tot la un pret “prohibit” de 18,6 lei cu tot cu TVA.
Se cuvine sa amintesc si de materialul saditor produs la aceasta statiune (cu multe clone produse si omolgate) prin efortul sustinut a multor cercetatori entuziasti ce s-au perindat pe la Blaj : de la sauvignon blanc (gros), feteasca alba, regala, riesling italian, traminer roz, muscat otonnel, pinot gris si pana la neburger, furmint si riesling de rhin.
Si sa nu uit citatul care insotea panoul de onoare (din vremuri apuse): “ Cinste lor !” cinste specialistilor si viticultorilor de la Blaj !