Licori din boabe stafidite

      In ultimii ani s-a iscat o adevarata campanie de ”denigrare” a vinurilor dulci, atat in Romania cat si prin alte tari mai occidentale. Personal, de multe ori am fost pus in situatii oarecum jenante, de fata cu alti comeseni, atunci cand spuneam ca preferatele mele sunt vinurile albe si dulci.
Respingerea asta e de inteles la persoanele trecute de prima tinerete, care probabil au bine ancorat in neuroni, amintirea licorilor comuniste fabricate cu adaos de must, must concentrat sau direct cu zahar imediat dupa stoarcere. Trendul s-a perpetuat si in primul deceniu postdecembrist si chiar si in zilele noastre, e adevarat la gamele inferioare (intra si celebra grasa aici) sau la bauturile aromatizate pe baza de vin.
      Pentru cei care si-au insusit o cultura minima legata de vin, e inadmisibil sa afirme ca toate vinurile cu ceva rest de zahar sunt doar pentru femei, nostalgici si bautori de cola.
      Asta a fost un fel de introducere dar si incheiere la ”frustrarile” mele legate de cei deranjati de dulciuri, caramele si lacrimile lui ovidiu.
      Deci ... cum e cu vinul facut din boabe stafidite?!
Pai sa eliminam din start ideea ca, din stafide s-ar obtine asa ceva; in cartea de retete a doamnei Jurcovan (pentru care am tot respectu) apare la un moment dat reteta pentru ”vinul din stafide”, care pana la final se dovedeste a fi un lichior.
Boabele stafidite din ciorchinele de struguri sunt rezultatul unei ”infectii” cu un fung, pe numele lui botrytis cinerea (nici nu e un nume prea dragut sa fim cinstiti). Fungu asta are si el doua feluri de a actiona :
- in zilele ploioase si reci de toamna ataca struguri ajunsi la maturitate (uneori si mai devreme) producand putrezirea boabelor, si atunci poarta numele de putregai cenusiu sau rot gri si e dispretuit de toata lumea omeneasca, pasareasca si albino-viespareasca.
- in zilele de toamna insorite si secetoase iarasi ataca strugurii (nu toate soiurile si nu in toate locurile), provocand evaporarea apei din bobul de strugure, astfel ca pe final ramane un suc foarte concentrat si in cantitate foarte mica in boabe. Acum podgoreanul il lauda chiar il si inobileaza, spunandu-i putregai nobil sau noble rot. Albinele sunt in extaz !
      La noi in tara legislatia viti-vinicola a pus o eticheta la vinurile produse din astfel de struguri  : treapta de recoltare CIB adica culesi la inobilarea boabelor. Cu ceva ani in urma exista si  treapta CS - culesi la stafidire, dar probabil ca in afara de statiunile de cercetare, nimeni altcineva de pe aici nu a produs un vin exclusiv din boabe stafidite.

In poza de mai sus o parte din boabe au ajuns la stafidire, dar ciorchinele se va recolta in intregime, amestecand boabele sanatoase cu cele infectate de putregaiul nobil. Vinul obtinut din astfel de ciorchini va fi inscriptionat pe eticheta cu CIB la noi sau cu Beerenauslese (corespondentul CIB in Germania), cum e eticheta urmatoare cu soiul riesling :

Treapta de recoltare extrema, sa zic asa, e culesul exclusiv al boabelor stafidite, boabele sanatoase fiind indepartate :

E clar ca nu e prea rentabila treaba asta, implica multa forta de munca, timp, bani si la final te alegi cu cateva zeci de litri de nectar, care va fermenta foarte greu. Rezultatul e insa remarcabil, un vin nu foarte alcoolic, cu un rest urias de zahar dar bine acoperit de o aciditate taioasa; o explozie de arome olfactive si gustative, un postgust care nu se mai termina, un vin cu adevarat ”regesc”, care te face sa fi egoist si sa-l savurezi singur. :)
Pe eticheta ar fi inscriptionat cu CS in Romania, desi nu l-am intalnit inca; la nemti deja e foarte incurcata denumirea, trockenbeerenauslese :

Fungul asta care e cateodata simpatic, arata cam asa :

      Daca ar avea si el facebook, probabil ca ar avea cateva mii de like-uri, posibil sa fie si un selfie poza de mai sus, nu garantez.
      Certitudine e vinul Sirena Dunarii 2001, de la Vinarte, produs partial si din boabe stafidite; l-am incercat, a facut toti cei 120 de lei, platiti acum cativa ani. Cine-l are sa-l mai tina; cine nu-l are, sa-l caute prin online sau sa-l admire in poza urmatoare, sterpelita tot din online :

     

Piesporter Goldtröpfchen, picaturi de aur sau picaturi de riesling

        Un alt plai celebru de pe Mosel situat langa oraselul Piesport a primit numele de ”picaturi de aur”  (Goldtröpfchen). Suna ceva mai dragut decat farmacia (Apotheke) din Trittenheim, doctorul din Bernkastel sau fecioara (Juffer) din Brauneberg, o parte din plaiurile de top de pe vale.
        Ca si atractie turistica, exceptand tentatiile bahice, forma de amfiteatru natural ii sporeste frumusetea acestui loc, situat intr-una din buclele raului; viile sunt asezate in trepte, cu radacinile adanc infipte in solul bogat in cuart si ardezie albastra, ce dau nastere la vinuri minerale si cu o bogata paleta aromatica.

        In poza de mai sus, podul situat chiar la baza plaiului e punctul de reper.

        Istoric, zona e mentionata dpdv viticol, din perioada romana; evenimentul cel mai important s-a petrecut pe la 1760, cand un episcop local cu ceva autoritate a reusit sa impuna cateva legi legate de vie si productia de vin. In locul soiurilor de slaba calitate, care au dat vin mult si prost, s-a plantat numai riesling, care s-a dovedit un soi de ”aur” pentru economia zonei.

       Am reusit sa fac legatura cu un distribuitor din zona, care mi-a oferit cateva vinuri de la un producator de pe acest plai (Josef Reuscher), vinuri de calitate si la preturi de bun simt.

        Pentru o oferta mai bogata, presarata si cu cateva exemplare din soiul spatburgunden, am inclus si vinurile unui viticultor tanar si talentat, tot de pe Mosel, din localitatea Punderich (ii multumesc lui Herman pentru conexiune), niste vinuri deosebite care nu trec de 10 euro, pret direct de la producator.

        O panorama de pe ”coclaurile” viticole din Punderich. Si o alta din alt anotimp :

      
 Lista cu vinurile disponibile :
- cele din Piesport de la mr. Josef :

1. 2006 Piesporter Domherr Spätlese Riesling – 5,50 euro

2. 2006 Piesporter Goldtröpfchen Spätlese Riesling – 6,50 euro

3. 2009 Piesporter Domherr Spätlese Trocken Riesling – 5,50 euro

4. 2010 Piesporter Goldtröpfchen spätlese Halbtrocken – 6,00 euro

5. 2011 Piesporter Kerner Kabinett – 5,00 euro (kerner,un soi german, il vinifica si Liliacul de la noi)

6. 2012 Piesporter Goldtröpfchen Auslese Riesling – 8,50 euro

7. 2013 Piesporter Goldtröpfchen Kabinett Riesling – 6,00 euro

8. 2013 Piesporter Goldtröpfchen Spätlese Riesling – 6,50 euro

9. 2013 Piesporter Goldtröpfchen auslese Riesling – 8,50 euro

- de la mr. Markus din Punderich, avem si date tehnice (rest de zahar/aciditate/tarie) :

10. 1999 Riesling Auslese - 6,50 euro (60g/l* 7,7g/l* 9%)

11. 2003 Spatburgunden Beerenauslese (0.375l) - 10,00 euro (92,6g/l* 4,6g/l* 11%)

12. 2004 Riesling Primus (0,5l) - 7,50 euro (135g/l* 8,0g/l* 8,5%)

13. 2010 Riesling Auslese Barrique trocken - 10,00 euro (7,2g/l* 6,3g/l* 13,5%)

14. 2010 Riesling Auslese halbtrocken - 7,00 euro (13,7g/l* 6,4g/l* 13,5%)

15. 2011 Spatburgunden Spatlese Barrique trocken - 10,00 euro (0,5g/l* 5,11g/l* 13,5%)

16. 2012 Cuvee Barrique trocken (spatburgunden+cabernet) - 10,00 euro (0,3g/l* 5,1g/l* 13,5%)

17. 2012 Riesling Spatlese - 8,00 euro (58,4g/l* 7,7g/l* 9,5%)

18. 2012 Riesling Steillage halbtrocken - 8,00 euro (16,3g/l* 8g/l* 13,00%)

19. 2013 Riesling Steilage trocken - 8,00 euro (6,1g/l* 7,7g/l* 13,5%)

        Selectia asta o recomand si producatorilor romani de riesling, pinot noir sau burgund mare; poate fi tema de casa pentru recoltele viitoare, atat la calitate cat si la pret.

        Pentru ca nu am reusit sa rezolv cu transportul clasic (ca si in cazul amicului Geiben) o sa apelez la DHL; pretul unei sticle este de 1,22 euro la un pachet de minim 21 buc. Cu banii iarasi nu mai e faza ”clasica”, intai trebuie achitate vinurile+transportul, apoi urmeaza livrarea.

        Cine e amator de picaturi aurite de riesling si rubinii de spatburgunden, ma gaseste pe jeberian_florin@yahoo.com sau pe facebook, pentru mai multe amanunte.

        Mai tarziu ne laudam si la neamuri, vecini, bloggeri si la alti insetati virtuali cu achizitile noastre. ;)

Pivnita Takacs si rieslingul de Rhin

      Am vazut saptamana trecuta postarea reclama pe oenologie, grupul FB, a celor de la Pivnita Takacs si m-a entuziasmat prezenta rieslingului german in oferta lor.
Recent am afirmat ca si zona Aiudului poate da nastere la niste rieslinguri cu caracteristici apropiate de cele nemtesti. Momentan inca imi mentin parerea si astept si confirmarea.
      Revenind la familia Takacs, am comandat de pe site trei vinuri albe, muscat ottonel, traminer aromat (asa e trecut pe eticheta si nu gewurztraminer) si riesling de rhin, fiecare sticla la un pret de 25 de lei. Comanda a fost livrata a doua zi dupa confirmarea de pe email, sticlele au ajuns fara incidente prin fan courier.

      Poza e de la producator, eticheta momentan e in limba maghiara, pliantul in schimb e dragut si pe intelesul fiecarui roman. Culoarea a ramas la un galben foarte deschis, limpede, semn ca nu s-a exagerat cu filtrarea. Nasul e foarte interesant, nu are legatura nici cu carburanti, nici cu citrice, flori de tei, stanci sau bolovani, producatorul mentioneaza ca e mireasma de violete; eu l-am comparat cu viorele si liliac, e un miros puternic, persistent, nu se schimba deloc dupa o zi de la desfacere.
Si mai interesant e ca senzatia asta de flori puternic mirositoare si ceva foarte condimentat, se simte si in postgust; cine nu ma crede sa faca bine si sa rontaie niste viorele. Din pacate treaba asta il face dificil de baut peste cateva ore, deoarece totul se amplifica in loc sa se estompeze.
Gustul e marea problema a acestui vin; restul de zahar abia perceptibil nu se impaca cu notele citrice, dar nu e vorba de lamai sau portocale ci de note de acid citric, bautorii de hellas m-ar intelege mai bine. Aciditatea resimtita in gura e foarte ridicata si nu avantajeaza deloc vinul. Eu am cateva ipoteze despre problemele gustative, dar nefiind producatorul acestui vin, nu le pot confirma.
      Una peste alta, viorele, toporasi, ghiocei, liliac si hellas la un loc, dau o nota aparte acestui riesling, care nu are nimic din tipicitatea celui german, se poate confunda partial cu rieslingurile facute la Jidvei, premiate sau cu fete prin iarba, repet : partial.
      Fara mancare va face gauri in stomac, probabil ca ar merge si spritzuit pe timp de vara de amatorii genului. In istoricul pivnitelor se aminteste ca pe la 1800 si ceva acest soi a luat o medalie de aur, dar pe atunci filoxera nu a distrus inca vitele originale. Cele ramase in ziua de azi, sunt mostenire probabil din perioada comunista, de la statiunea din zona.

      Comparatia Aiudului cu Johannisbergul german, la capitolul riesling, nu sta in picioare pentru productia din 2013; posibil ca in anii trecuti vinul sa fi fost mai bun. Mai am de incercat ottonelul si mai ales gewurztraminerul de la care astept surprize placute.
La 25 de lei nu e vreo afacere si nici vreo pierdere, de experimentat pentru iubitorii de vinuri albe si eventual de pus la pastrare cateva sticle pentru a urmarii evolutia lor in timp.