… si-mi ajuta sa pun inceput bun !

Cam asa suna o rugaciune la final, in mintea sau in vorbele drept maritoriilor, hotarati sa nu abandoneze urcusul anevoios pe scara raiului.

Fiind departe de asemenea ascensiuni duhovnicesti, incerc totusi sa atrag mila Tatalui ceresc, forta de munca a tatalui trupesc si monetarul prietenilor (de pahar) lumesti, pentru inceputul bun in desfasurarea experimentului vitivinocol.

In prelungirea unui gand mai vechi legat de infiintarea unei plantatii cu vita de vie, primavara lui 2010 mi-a dat imboldul, terenul si butasii pentru a trece si la fapte.

Neavand in spate mostenirea vreunui parinte din vechea secu’ si nici vreo matusa amara sau tamara proaspat mumificata, am pruces la plantat cu cateva sute de butasi si materiale auxiliare achizitionate din pusculita proprie, plus ceva bunavointa din partea unui tanar viticultor german de pe Mosel.

Pe scurt, proiectul – experiment – telenovela, arata cam asa : un total de suprafata plantata (in intervalul 2010-2012) de maxim doua hectare (de ce doua ar spune unii ? … pentru ca deja ar mirosii la industrial si la chestii mai putin controlate … ar spune altii !) orientate spre trei directii.

Una : ar fi o combinatie de riesling german si pinot gris, destinata pentru cules tarziu sau de ce nu … cules la stafidire, sa nu incerc sa fiu obraznic, dar ma gandesc si la icewine :) , si gerwurtztraminer tot la partea cu soiuri albe - rozalii.

A doua : stiu ca suna a moft (moftangii … de la Caragiale citire), o replica la vinurile Chateauneuf du Pape; din cele 13-15 soiuri ale cupajului ma limitez doar la grenache, syrah si mourvedre, plus tannat.

A treia si ultima combinatie (de butasi plantati si nu de struguri cupajati) si cea mai mare, ar fi constituita doar din soiuri romanesti : grasa, tamaioasa, busuioaca, feteasca si babeasca neagra.

Alooo !!! … fac zarva musterii, amuzati de asemenea povesti … da parca lipseste ceva !!!

??? …. Aaaaa, gata …. mi-am adus aminte : de neiertat, am omis combinatia de “Bordo”, cabenet + merlot + inca ceva soiuri. (uite ca e deja e inghesuiala pe 2 ha, unde sa le mai pun?!) :)

No binie … ar spune turcu din filmul ala celebru “morgan, morgen..?” cam asta e finishu primei parti din trilogia “stapanul viilor”.

In loc de P.S. … prima combinatie: cu riesling, pinot, gerwurtz se incheie la sfarsitul lunii asteia, la a doua: o parte din butasii frantzuji sunt comandati, iar la a treia: materialul saditor e de gasit la statiunea Pietroasa din primavara 2011, … si la cererea publicului amator de bordoleze precizez ca, cabernetul e undeva plantat din 92, cineva imi doneaza direct din cotul Rhonului niste petit verdot, mai lipseste merlotu si banii aferenti achizitionarii acestuia ;) .

Daca e vreun posesor de idei, ganduri curate si propuneri decente, poarta e deschisa … doar sa pofteasca ! (sa intre … evident ) ;)

Steinschiller

Revin cu un update la un articol mai vechi despre frunza teiului, un soi aparent indigen si aflat oarecum pe cale de disparitie.
Curiozitatea vis a vis de acest soi a pornit de la achizitia unei sticle de vin, produsa in 1942 la podgoria din Moldova Noua, plantatie infiintata si detinuta pe atunci de Uzinele si Domeniile Resita.
Intilnirea la VinVest cu dl. Cosmin Zidurean a fost una din ocaziile favorabile pentru a rezolva acest mister al numelui.
Practic “frunza teiului” era denumirea populara (strict in aceasta zona) a strugurilor din soiul steinchiller, provenita de la asemanarea dintre forma frunzei adulte la acesta si cea a frunzei de tei : “mica, rotunda cu limbul plan, intreg sau usor trilobat, sinusurile laterale slab schitate, in forma literei V ori lira deformata, nervurile rosietice la baza si dinti mici, cu baza latiata si margini convexe” dupa cele citite pe wiki si conform descrierii dl. Stangu, fost director la Vinalcool Oravita, un personaj direct implicat in productia vinului din Banat intre anii 1956-1990.
Sursele virtuale indica Germania ca tara de origine si pe colonistii svabi adusi de Maria Tereza, ca fiind cei care au introdus pentru prima data in spatiul tarii noastre sortimentul steinschiller.
Un studiu recent publicat de specialistii maghiari, demonstreaza provenienta acestuia din actualul spatiu croato-sloven, de altfel in Croatia se intalneste sub denumirea de “ruzica” sau mali ruzica (cuv. “ruzica” tradus in lb. romana ar fi : “roza”, “rozalia”) posibil de la culoarea rozalie a strugurilor copti; si in Transilvania e intalnit sinonimul steinschiller roz.
Nu am fost inca la Teremia sa vad pe ce suprafata mai e cultivat si nici Nichita Stanescu nu mai traieste sa imi povesteasca despre gustul cupajului cu Majarca si Creata (alte soiuri specifice centrului Teremia), dar sunt aproape sigur ca, la toamna va fi produs un vin din strugurele asta rozaliu, undeva langa Buzias pe Dealul Silagiului, si de ce nu in primavara viitoare voi face o excursie la SCDVV Minis sa achizitionez cativa butasi din clona de Steinschiller 90.
Pana atunci nu imi(ne) ramane decat sa incerc(am) vinurile facute de vecinii nostri din Ungaria, unde Kovidinka (sinonimul in maghiara) a gasit conditii prielnice pentru a da vinuri albe, usoare si parfumate, de cursa lunga (sau de maraton).
Degustare placuta !

Riesling german sau petrol irakian ?

Recent am citit un articol interesant, apartinand d-lui Cezar Filip, vis a vis de legatura dintre vinurile produse din soiul riesling si notele de petrol perceptibile uneori. Conform celor expuse de cercetatorii germani din zona Trier, citati in articol, aceasta “mireasma” s-ar datora incalzirii globale, asociata cu un nivel mai ridicat al radiatiilor solare si cu seceta mai accentuata in lunile verii.
Fiind rezident timp de doua luni, respectiv februarie si martie a.c., in zona Mosel-Saar-Ruwer, mai exact in Thornich, la jumatatea distantei dintre Trier si Bernkastel-Kues, mi-am amintit de cele scrise pe blogul lui Mihnea Mironescu despre unele rieslinguri degustate, cu iz de kerosen.
Gazda si in acelasi timp proprietarul cramei unde imi desfasuram activitatea, Joachim Geiben ( http://www.weingut-geiben.de/ ), si-a manifestat interesul pentru a rezolva aceasta aparenta dilema personala. Conform celor discutate cu el si cu alti producatori din aceasta zona, mirosul de petrol perceptibil la deschiderea unei sticle, se datoreaza exclusiv terroir-ului pe care e plantata vita de vie.
Bernkastel-Kues e cunoscut printre viticultorii germani, drept locul cu cele mai bune soluri pentru cultivarea rieslingului, la fel cum Dr.H.Thanisch are renumele de a fi printre cei mai buni producatori din regiunea Mosel. Multe dintre vinurile produse de acesta in zona Bernkastel, prezinta acest iz inconfundabil, la fel ca si in cazul altor producatori din zona (totusi in numar restrans).
Solul este destul de variat de la o parcela la alta, fiind prezente lutul, roca feliata, pietris marunt si humus negru provenit de la descompunera ingrasamintelor organice administrate sau prin putrezirea coardelor lemnoase (multe plantatii fiind situate pe povarnisuri abrupte, nu exista posibilitatea adunarii resturilor provenite de la taierile din toamna-primavara, astfel ca, coardele sunt maruntite cu foarfeca si aruncate intre randuri).
Roca feliata este de fapt ardezia, o piatra silicoasa formata printr-un proces complex numit metamorfism din sist si argila. Prezenta ardeziei in sol intr-o concentratie mare, precum si continul ridicat de minerale din aceasta roca, ar fi principala cauza responsabila de conexiunea vinului din pahar cu campurile petroliere din Irak.
Totusi un amanunt interesant si demn de retinut (de aici legatura cu cele scrise de dl. Filip) ar fi ca, acest iz (miros, nota, mireasma sau cum doreste fiecare sa ii spuna), apare la strugurii recoltati de pe aceste terroir-uri doar in anii secetosi; curios as fi sa degust cateva rieslinguri din productia anului 2009 (un an foarte ploios in Mosel) de la Dr.Thanisch sau poate de la Avelsbacher Hammerstein din Trier (cel cu vulturul german pe etichete). Acesta din urma este un producator mic, cu plantatii in jurul orasului Trier, situate pe soluri rosiatice-castanii, unde prezenta ardeziei e nesemnificativa, astfel ca aparitia notelor de petrol la vinuri, constituie o raritate.
Culegand aceste informatii de la cei avizati si degustand cateva zeci de vinuri de la vinarii diferite, am tras o concluzie simpla, si anume ca, doar pe unele parcele (bogate in ardezie), intr-un an secetos, strugurii acumuleaza anumite substante in pielita care dezvolta acest miros, mai mult sau mai putin placut iubitoriilor de vin.
Pareriile sunt impartite referitor la aceasta problema, cei care nu produc astfel de vinuri declara sus si tare ca nu ar consuma asa ceva, pe cand ceilalti profita de sansa unei noi oportunitati de marketing si publicitate, intr-o piata a rieslingului german si asa foarte aglomerata si cu un viitor nesigur.