hom meid

hom meid

duminică, 13 iunie 2010

Steinschiller


Revin cu un update la un articol mai vechi despre frunza teiului, un soi aparent indigen si aflat oarecum pe cale de disparitie.
Curiozitatea vis a vis de acest soi a pornit de la achizitia unei sticle de vin, produsa in 1942 la podgoria din Moldova Noua, plantatie infiintata si detinuta pe atunci de Uzinele si Domeniile Resita.
Intilnirea la VinVest cu dl. Cosmin Zidurean a fost una din ocaziile favorabile pentru a rezolva acest mister al numelui.
Practic “frunza teiului” era denumirea populara (strict in aceasta zona) a strugurilor din soiul steinchiller, provenita de la asemanarea dintre forma frunzei adulte la acesta si cea a frunzei de tei : “mica, rotunda cu limbul plan, intreg sau usor trilobat, sinusurile laterale slab schitate, in forma literei V ori lira deformata, nervurile rosietice la baza si dinti mici, cu baza latiata si margini convexe” dupa cele citite pe wiki si conform descrierii dl. Stangu, fost director la Vinalcool Oravita, un personaj direct implicat in productia vinului din Banat intre anii 1956-1990.
Sursele virtuale indica Germania ca tara de origine si pe colonistii svabi adusi de Maria Tereza, ca fiind cei care au introdus pentru prima data in spatiul tarii noastre sortimentul steinschiller.
Un studiu recent publicat de specialistii maghiari, demonstreaza provenienta acestuia din actualul spatiu croato-sloven, de altfel in Croatia se intalneste sub denumirea de “ruzica” sau mali ruzica (cuv. “ruzica” tradus in lb. romana ar fi : “roza”, “rozalia”) posibil de la culoarea rozalie a strugurilor copti; si in Transilvania e intalnit sinonimul steinschiller roz.
Nu am fost inca la Teremia sa vad pe ce suprafata mai e cultivat si nici Nichita Stanescu nu mai traieste sa imi povesteasca despre gustul cupajului cu Majarca si Creata (alte soiuri specifice centrului Teremia), dar sunt aproape sigur ca, la toamna va fi produs un vin din strugurele asta rozaliu, undeva langa Buzias pe Dealul Silagiului, si de ce nu in primavara viitoare voi face o excursie la SCDVV Minis sa achizitionez cativa butasi din clona de Steinschiller 90.
Pana atunci nu imi(ne) ramane decat sa incerc(am) vinurile facute de vecinii nostri din Ungaria, unde Kovidinka (sinonimul in maghiara) a gasit conditii prielnice pentru a da vinuri albe, usoare si parfumate, de cursa lunga (sau de maraton).
Degustare placuta !

3 comentarii:

  1. foarte interesant! Poate stii, de anul asta WP a scos pe piata o Cadarca Schiller- o fi vreun cupaj sau...Ce stii?

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut George ! am baut vinul celor de la WP, e doar cadarca in compozitie, vinificata intr-un stil diferit fata de cele scoase pana acum. Mai comerciala, fructata, aduce un pic cu un sangiovese mediu si cu cadarca celor de la Pancota (proaspat imbuteliata).
    Apropo de Cramele Pancota, cadarca produsa de ei ajunge la stadiul de otet in maxim un an, doar burgundul pare sa aiba o evolutie mai buna in sticla, odata cu trecerea timpului.
    Soiul steinschiller se cupaja la noi doar cu vinuri albe, la Moldova Noua era folosit alaturi de Creata sau Riesling de Banat.
    In iulie ma deplasez pana la Teremia si poate mai gasesc vin din aceste soiuri in pivnita vreunui gospodar (iti tin o damigeana, daca tot e de cursa lunga ... sa ne ajunga ;).

    RăspundețiȘtergere
  3. eu am incercat cadarca schiller aproape de lansare si n-am fost foarte incantat. Avea un miez pe care nu-l pot descrie decat "posircos"- dulceag. Aici, da, seamana cu vecinii de podgorie.

    RăspundețiȘtergere